10
11
Titlul pe care Peter Jecza îl dă unei lucrări din 1986,
Regele-bronz
,
trimite în mod firesc la un material ce
devenise, de mai bine de un deceniu, substanţa favorită
în care artistul îşi concepe sau îşi finalizează operele
sculpturale. Dar, mai mult decât o simplă precizare
tehnică, aici se află temeiul unei construcţii conceptuale,
referindu-se la o anume înţelegere a spaţiului, a condiţiei
materiale a limbajului tridimensional şi a transcenderii
prezenţelor concrete spre încărcături spirituale. Când,
în mod deliberat, acordă o aură şi o demnitate regală
materialului pe care îl foloseşte cu predilecţie, sculptorul
se gândeşte la amploarea şi frecvenţa cu care se opreşte
asupra bronzului, dar mai ales are în vedere semnificaţiile
pe care le dezvoltă bronzul în plan artistic şi în ordinea
relaţiilor cu valorile sacrului.
Dintre toate însuşirile bronzului, cea care se impune cu
o deosebită forţă este cea legată de virtuţile heraldice,
derivată din sensibilitatea pe care o are acest material
pentru mesajele ce se instalează pe calea specială a
comunicării reclamată de deschiderea supranaturală a
unui clopot. Tocmai în vederea realizării acestor mesaje,
bronzul îşi livrează durabilitatea extremă a fiinţei sale.
În prezenţa bronzului sunt anulate tentaţiile efemerului,
pulsaţiile imprevizibile ale clipei, situaţia specială ce
se creează în condiţiile funcţionării depline a acestui
material invitându-ne la o percepţie gravă a realităţii, în
directă legătură cu chemările clopotului.
După ce exploatează capacităţile lemnului, folosit
frecvent în mediul unde se formează, şi întreprinde o
serie de experimente diverse, prin care descoperă
tainele materialelor, Peter Jecza abordează bronzul,
ce devine un mijloc fundamental al sculpturii sale, cu
ecou imediat în ordinea instrumentarului de creaţie.
Bronzul reprezintă, la modul cel mai profund, temeiul
proceselor de constituire a personalităţii sale. Înainte
de toate, abordând un asemenea material, artistul se
poate mişca într-o deplină libertate, gesturile şi acţiunile
sale nedepinzând de structuri materiale preexistente,
cum se întâmplă cu lemnul, bunăoară, ale cărui nervuri
şi direcţii de creştere condiţionează disciplina formală
a lucrării, înainte ca valorile simbolice şi expresive ale
artistului să se instaleze în imagine. Chiar şi piatra se
prezintă, la „întâlnirea” cu sculptorul, cu o serie întreagă
de caracteristici (ce se referă la duritate, la culoare, la
amploarea blocurilor), de care artistul va trebui să ţină
seama pe durata întregului parcurs al elaborării operei.
Aşa cum se prezintă înainte ca energia artistului să devină
activă, afirmându-şi, în mod ferm, programul conceptual,
bronzul este o materie pe deplin maleabilă, sensibilă la
propunerile formative, la mişcarea profundă a elanului
creator. El nu oferă o realitate formală iniţială, de care
s-ar putea ţine seama în momentele ulterioare, ci se
aşază ascultător la dispoziţia artistului, permiţându-i să-şi
înceapă în deplinătatea sa discursul artistic.
Traiectoria acestui material, în drumul spre dobândirea
atributelor ce îi asigură un loc atât de important în istoria
culturală, este marcată de descoperirile şi revelaţiile ivirii
bronzului, în proximitatea proceselor alchimice ce au
fascinat veacurile. Din adâncimi de timp insondabile, vin
reflexe mitologice ale apariţiei şi înstăpânirii bronzului
între marile cuceriri ale lumii. Într-un dicţionar de
simboluri se sesizează cumulul de semnificaţii ale
bronzului: „Aliaj de diferite metale, în special cositor şi
argint cu cupru, a apărut, în mod simbolic, din reunirea
contrariilor, aceste metale fiind asociate, primele două
cu luna şi cu apa, celălalt cu soarele şi focul. De aici,
ambivalenţa şi caracterul puternic conflictual al celor
două aspecte ale simbolismului său. Metal eminamente
sonor, el reprezintă în primul rând o voce, pe de o parte
cea a tunului, pe de alta cea a clopotului, voci contrare,
dacă se poate spune aşa, dar amândouă teribile şi
puternice”
1
.
Misterul inventării şi dezvoltării bronzului rămâne în
tărâmul legendei şi al mitului, dar câteva adevăruri răzbat
în comentariile oamenilor de ştiinţă şi ale inginerilor.
Nu e deloc întâmplător că un asemenea comentariu,
scris de Georg Lecca, specialist al prelucrării metalelor,
apare în deschiderea unei cărţi monografice dedicate lui
Peter Jecza. În acest text, citim printre altele: „
Bronzul
,
aliaj al cuprului cu staniul, în proporţie de 4:1.
Cuprul
(limba greacă ckalkos, limba latină aes cuprum) însemnă,
în traducere, „minereu de Cipru”, insulă, pe ale cărei
tărâmuri, din spuma mării, a fost zămislită Aphrodita
(Venus). De aceea, în vechea simbolică a metalelor,
cuprul este analogul terestru al planetei Venus şi este
notat, în scrierile alchimice, cu acelaşi semn...”
2
.
Pentru a ne referi, doar în treacăt, la incredibila istorie
a metalurgiei bronzului pe teritoriul ţării noastre, cităm
câteva rânduri din impunătoarea sinteză
Arta preistorică
în România,
scrisă de savantul Vladimir Dumitrescu:
The title given by Peter Jecza to a work in 1986,
King
Bronze
, naturally makes reference to a material that had
become, for more than a decade, the favourite substance
in which the artist conceives or finalizes his sculptural
works. But, more than a mere technical mention, there
is, here, the fundament of a conceptual construction,
referring to a certain conception of space, of the
material condition of tridimensional language and to the
transcending of concrete presences towards spiritual
contents. When he deliberately vests the material
he predilectly uses with a royal aura and dignity, the
sculptor has in mind the ampleness and frequency with
which he tackles bronze, but has in a special view the
significance bronze develops artistically and in relation
with the values of the sacred.
Of all the qualities of bronze, the most powerful is
the one bound to heraldic virtues, derived from the
sensitiveness this material has for the messages instated
on the special path of communication claimed by the
supernatural opening of a bell. For the purpose of these
very messages, bronze delivers the extreme durability
in its core. In the presence of bronze, the temptations
of the ephemeral, the unpredictable pulsions of the
moment are annulled, while the special situation created
in the full functioning of this material invites us to a grave
perception of reality, in direct relation with the tolls of
the bell.
After having exploited the availabilities of wood, often
used in the environment where it grows, and after
a series of experiments by which he discovered the
secrets of various materials, Peter Jecza started working
with bronze, which became a fundamental means of
his sculpture with an immediate echo in the order of
his instruments of creation. Bronze represents, in the
most profound way, the basis of growth of the artist’s
personality.
First of all, taking up such a material the artist can move in
a complete freedom, his gestures and actions becoming
independent from pre-existing material structures, as
it is the case of wood, whose nervures and directions
of growth condition the formal discipline of the work,
before the symbolic and expressive values of the artist
should come forth in the image. Even stone presents, at
the ”meeting” with the artist, an entire series of features
(referring to hardness, colour, dimensions of the blocks),
which the artist will have to take into account during the
process of elaborating the work.
As it presents itself before the artist’s energy becomes
active, firmly stating his conceptual programme, bronze
is a completely malleable substance, receptive to the
formative impulse, to the profound motion of the
creative drive. It does not contain an initial formal
reality which might later be taken into account, but is
completely available to the artist, allowing him to start
his artistic discourse without hindrance.
The road of this material to gaining the attributes that
secure the important part it plays in cultural history
is marked by the discoveries and revelations of the
appearance of bronze in the alchemical processes that
fascinated the centuries. The mythological reverberations
of this appearance and the leading place it gained among
the great conquests of the world come from times
immemorial. The manifold significances of bronze
are described in a dictionary of symbols: ” An alloy of
various metals, especially tin and silver with copper,
bronze appeared symbolically as a union of contraries,
these metals being associated, the first two with the
Moon and water, the third with the Sun and fire. Hence
the ambivalence and strong conflictual character of the
two aspects in its symbolism. A sonorous metal
par
excellence
, it represents first and foremost a voice, on
the one hand the voice of the canon, on the other hand
the voice of the bell, contrary voices, if we may say so,
but both as strong and terrible.”
1
The mystery of inventing and developing bronze stays in
the realm of legends and myths, but some real facts find
their path in the comments of scientists and engineers.
It is no wonder that such a comment written by Georg
Lecca, a specialist in metal processing, appears at the
beginning of a monograph dedicated to Peter Jecza. In
this text we read, among other things: ”
Bronze
, an alloy
of copper and tin, in a 4:1 proportion.
Copper
(
in Greek
ckalkos, in Latin aes cuprum
)
means, in translation ”ore
from Cyprus” an island where Aphrodite (Venus) was
born from the foam of the sea. Therefore, in the old
symbolism of metals, copper is the terrestrial analogue
of the planet Venus and is noted in alchemical writings
with the same sign...”
2
To refer only in passing to the incredible history of
bronze metallurgy on the territory of our country, let
REGELE
BRONZ
K I N G
BRONZE
1. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,
Dicţionar de simboluri
, Ed. Artemis,
Bucureşti, vol. I, pag. 210-211.
2. Georg Lecca,
Gânduri despre bronz
,
în vol. Sorina Ianovici-Jecza, Georg
Lecca (edit.),
Jecza. Sculptură/Skulpturen
,
Catalogul lucrărilor / Werkverzeichnis
1963-2000
, Fundaţia Interart Triade,
Timişoara, 2000, pag. 6.
1. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,
A
Dictionary of Symbols
, Artemis Publishers,
Bucharest, vol. I, pp. 210-211.
2. Georg Lecca,
Thoughts about Bronze,
in Sorina Ianovici-Jecza, Georg Lecca
(edit.), Jecza. Sculpture. Catalogue of the
Works 1963-2000, Interart Triades
Foundation, Timişoara, 2000, pag. 6.
