6
7
Lidia Ciolac: Metamorfozele aleatorii ale desenului
Ileana Pintilie
Privită dintr-o perspectivă istorică, complexitatea operei graficienei
Lidia Ciolac se dezvăluie deplin în contextul artistic al timpului, căci artista
aparţine unei generaţii temerare, postbelice, care a făcut legătura cu
tradiţia interbelică, dar, în acelaşi timp, a realizat şi deschiderea spre
arta contemporană, privită ca un discurs individual, îmbogăţit adesea cu
practici experimentale. Din această generaţie s-au numărat mulţi artişti,
un adevărat „val” de graficieni, care s-au făcut recunoscuţi în competiţiile
internaţionale de specialitate.
Spre deosebire de mulţi colegi ai săi, veniţi, la începutul anilor
1960 din diferite colţuri ale ţării la Timişoara, Lidia Ciolac a aparţinut
dintotdeauna spaţiului local, fiind născută şi educată mai întâi în oraş,
într-o tradiţie a studiului temeinic. S-a dedicat studiului artistic încă din
copilărie, din timpul Şcolii medii de arte frumoase, unde primele cunoştinţe
plastice i-au fost predate la pictură de Franz Ferch, iar la desen şi gravură
de Julius Podlipny şi Iosif Odry. Podlipny a fost cel care a câştigat-o de
partea desenului, impunându-i respect pentru acest vast domeniu de
creaţie şi de expresie vizuală, pentru care ea manifestase o înclinaţie de
netăgăduit.
Cursurile de desen, în care tinerii erau iniţiaţi pas cu pas în
desenul-contur, apoi în desenul haşurat şi, mai târziu, în cel valorat, aveau
menirea de a-i deprinde pe aceştia cu o anume rigoare profesională, ce
se identifica la început cu respectarea cu stricteţe a regulilor impuse de
către profesor. Abia mai târziu, în anii de studiu de la Institutul de Arte
Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, în clasa profesorului şi graficianului
Vasile Kazar, şi-a regăsit deplina libertate şi siguranţă. S-a remarcat din
Filogenie,
1981
tuș colorat, 30/65 cm
