22
23
titlu,
Proiecte de artă cinetică
, Cotoşman şi-a
deschis prima expoziţie personală, în 1968, la
Sala Ziariştilor din Bucureşti, invitându-l pe
criticul Eugen Schileru să vorbească despre el.
În contextul acestor experimente şi din dorinţa
de a-şi prezenta lucrările publicului, Bertalan,
Cotoşman şi Flondor au hotărât să expună
în acelaşi an la Sala Kalinderu, din Bucureşti.
Criticul EugenSchileru îl descoperise şi îl aprecia
pe Roman Cotoşman şi, astfel, a apărut ideea
unei expoziţii de grup în capitală. Expoziţia
din mai 1968, la care s-au alăturat Diet Sayler
şi Zoltán Molnár, având preocupări similare
cu cei trei artişti amintiţi anterior, a contribuit
la cunoaşterea, difuzarea şi aprecierea
mişcării artistice nonfigurative din Timişoara.
Participarea lui Bertalan la această expoziţie a
fost consistentă, el expunând 18 lucrări, între
care, alături de desene geometrice pe carton,
peste care crea o reţea de fire (
Identitate V
),
prezenta şi obiecte, cum ar fi
Demonul lui
Maxwell
sau
Comuniune spaţială
. Flondor
expunea guaşe şi lucrări optico-dinamice
cu sticlă riglată, între altele
Interpenetraţii
verticale
,
Continuu
şi
Pulsator
, iar Cotoşman,
în afară de monotipurile din seria
Structuri
vizuale
, expunea şi obiectul intitulat
Fugă
cromatică
.
prin multiplele fire care desenează o structură
regulată dinamică, în timp ce
Romboidală
invariabilă
, poate cea mai izbutită lucrare
a acestei perioade (1967-1968), desenează
structuri complexe din romburi de diverse
mărimi, dar în care virtuozitatea tehnică
constă în răsucirea firelor care se adună
în mănunchiuri regulate, pentru a se risipi
din nou, cu o precizie exemplară, atestând
talentul artistului de a imagina o structură
de o astfel de complexitate şi îndemânarea
cu care a realizat-o. Fidel acestor studii după
natură, sistematizate în creaţii de factură
constructivist-abstractă, Bertalan concepe, ca
o cercetare ce decurge una din cealaltă, şi cele
două lucrări de mari dimensiuni –
Identitate
plastică I
şi
II,
cea de-a doua purtând subtitlul
Spirituluneiplante
,încareanalizează,înacelaşi
mod, structurile naturale transpuse în relaţii
geometrice. Un panou negru din nitroceluloză
devine fundalul, peste care artistul creează
un relief din forme romboidale, cuie şi fire
sintetice amintind o dezvoltare vegetală.
Experimentele plastice l-au condus în scurt
timp de la reliefurile cu fire la obiecte
tridimensionale, printr-un efort susţinut de
disciplinare. În aceeaşi perioadă, Bertalan
a realizat prima sa lucrare tridimensională,
intitulată
Demonul lui Maxwell
, de altfel unul
dintre primele obiecte spaţiale aparţinând op
artei româneşti, format dintr-un cub tensionat
(o intersecţie de două planuri perpendiculare,
a căror suprafaţă este alcătuită din reţele
oblice de fire din bumbac alb şi negru). Prin
acest obiect tridimensional, artistul punea în
aplicare studiile realizate anterior în desen,
dezvoltând, printr-un efort de imaginaţie,
proiecţia spaţială a acestor structuri geo-
metrice.
Tot atunci, Roman Cotoşman experimenta
evoluţia de la monotipurile-colaj la spargerea
semnului plastic şi apoi spre cercetarea unui
cinetism dincolo de suprafaţa tabloului, cu
alte cuvinte spre o artă ambientală, în care
elementele, cu ajutorul cărora intervenea
asupra spaţiului, erau fascicole de lumină,
proiectate pe oglinzi şi ecrane transparente
de sticlă riglată. În perioada acestor căutări,
iniţiase chiar proiectul unui spectacol vizu-al
experimental pentru Teatrul Mic din Bucu-
reşti, lucrând împreună cu regizorul Radu
Penciulescu.Eşeculacestordiscuţii,nerealizarea
acestui spectacol, l-au condus la finalizarea
unui obiect cinetic de dimensiuni mai modeste,
în care obţinea spectrul cromatic
16
. Sub acest
