32
33
Ştefan Bertalan şi grupul Sigma, Acţiune la Timiş,
1976
proiectele monumentale, dedicate spaţiului
public, cu impact asupra privitorilor.
Ceea ce a definit noul grup a fost declararea
unui anume program, având la bază principiile
interdisciplinarităţii şi al intermedialităţii.
Artiştii asimilau cunoştinţele cele mai recen-
te din diverse domenii, precum bionică, ciber-
netică
29
, matematică, computer şi grafică pe
calculator, arhitectură, psihologie şi sociologie,
iar lucrările produse erau rezultatul unor
cercetări comune şi al muncii în echipă,
exprimând caracterul deschis faţă de orice
mediu artistic, adesea combinându-le.
Prima perioadă de creaţie a grupului Sigma
(1970-1974) s-a caracterizat prin proiecte
realizate în comun, prezentate în expoziţii
ca fiind rodul muncii de grup. Participarea
grupului la Salonul de artă din 1970
30
, avându-l
ca membru al juriului pe criticul Octavian
Barbosa, a fost consistentă, cuprinzând mai
multe lucrări realizate în acel an. La acest salon
ei au expus
Poligonie spaţială
, în trei variante,
lucrări exprimând o analiză spaţială complexă,
generată de un algoritm geometric, pentru
realizarea cărora au fost utilizate materiale
moderne, cum ar fi bare de aluminiu, fire
sintetice şi chiar un ventilator pentru a produce
efectul de mişcare.
Structură urbană
sau
Piramida albă
a fost
una dintre primele lucrări comune, executată
din carton duplex, pornind de la un modul
alcătuit dintr-un cerc secţionat pe rază, având
segmentul respectiv – o pătrime din suprafaţa
cercului – detaşat din planul acestuia. Pornind
de la baza pătrată, structura piramidală,
alcătuită din aceste module identice, dispuse
cu regularitate, aducea o complexitate în
simplitatea formei iniţiale.
La salon au fost expuse, de asemenea,
Echipartiţii ale spaţiului
, o piramidă din
bare de lemn, precum şi o
Structură elastică
,
alcătuită din bare flexibile de oţel, prinse între
ele cu fire sintetice. Această structură, lăsând
impresia de imponderabil, putea să ia forme
diferite, în funcţie de modul în care urma să
fie expusă. Tot cu ocazia acestui salon de artă
a fost prezentată şi macheta din stiplex pentru
un prim proiect public, pentru decorarea
holului Casei Studenţilor dinTimişoara, proiect,
de altfel, realizat anul următor. Pentru acest
debut în forţă, grupul Sigma a primit în 1970
premiul secţiei de critică al UAP.
Spre deosebire de perioada anterioară, a
grupului 111, în noua formulă de organizare a
grupului Sigma a funcţionat, cel puţin pentru
primii anii, lucrul în comun. Din cele relatate
de artişti
31
, obişnuiau să lucreze în grupuri,
întâlnindu-se apoi şi, în urma unor discuţii
aprinse, să aleagă împreună soluţia finală.
În acelaşi fel au procedat pentru unul dintre
cele mai interesante proiecte ale grupului,
Turnul informaţional
. Între utopie şi realitate,
îmbinând arhitectura cu sculptura şi arta
ambientală, această construcţie, concepută şi
lucrată între 1970 şi 1971, ca un proiect urban,
trebuia să devină un loc de afişaj al diverselor
informaţii utile pentru oraş, ca un spectacol
de lumină şi de sunet.
Proiectul acesta conţinea ceva din utopia
Monumentului Internaţionalei a III-a
de Tatlin,
dar şi din proiectul
Turnului lumină cibernetică
a lui Nicolas Schöffer. Un astfel de monument
contemporan, ridicat cu materiale noi, era
dedicat unei epoci noi, căreia îi corespundea
pe deplin. Caracterul vizionar, deschis, dina-
mic al acestui tip de proiect atestă faptul că
membrii grupului erau preocupaţi de o artă
experimentală, produsă într-un laborator de
cercetare artistică şi poate de aceea a rămas
doar în proiect sau în machetă.
Proiectul
Turnului informaţional
al grupului
Sigma a pornit de la modulul cercului
secţionat pe o pătrime din suprafaţa sa,
experimentat în
Piramida albă
. Acest modul
generează o
structură informaţională,
care
se adresa străzii, oraşului, mediului cotidian.
Desenul acestei construcţii, de 2 m, descria
modul de compunere al diferitelor elemente,
cu adnotări libere în partea inferioară, fiind
un exemplu de desen geometric riguros, cu o
proiecţie spaţială a construcţiei, îmbinat însă
cu elementele artistice, vizibile din modul
liber şi flu al acestor notaţii. Întregul concept
al
Turnului
era unul dematerializat, dominat
de estetica lumino-cinetismului. De la acesta
ar fi împrumutat o oarecare dematerializare
